Pentru că extragerile sunt dese și cota pe un singur număr e apropiată de 2.00, mulți jucători încearcă sisteme de progresie a mizei. Cele mai cunoscute sunt două.
Strategia Martingale implică dublarea mizei după fiecare pierdere. Pe un singur număr, la cota 2.00, primul câștig recuperează toate pierderile anterioare și aduce un profit egal cu miza inițială. Problema apare la seriile lungi: după 7 pierderi consecutive, pornind de la 1 RON, ajungi la o miză de 128 RON pe un singur bilet. Seriile de genul ăsta sunt rare, dar se întâmplă, iar limita de miză a operatorului sau bugetul tău se pot termina înainte să vină câștigul.
Strategia Fibonacci folosește o progresie a mizelor descrisă adesea ca aritmetică, deși, tehnic, fiecare miză nouă este suma celor două anterioare: 1, 1, 2, 3, 5, 8 și așa mai departe. Crește mai lent decât Martingale, deci riscul pe termen scurt e mai mic, dar recuperarea pierderilor durează și ea mai mult.
Trebuie să fiu cinstit aici: niciun sistem nu schimbă șansele reale. Fiecare extragere e independentă de cea anterioară, iar numerele "fierbinți" sau "reci" din istoric nu au nicio putere de predicție. O strategie realistă înseamnă un buget stabilit dinainte, bilete cu puține numere dacă vrei câștiguri dese și oprirea fermă când ai atins limita propusă.