Cazinoul abandonat din Constanța este acum o ruină

Cazinoul de pe faleza din Constanța, România, simbolizând cel mai mare port al României, a fost ridicat în anii 1904-1910 la inițiativa Regelui Carol I. Acest reper, care ar trebui să fie un motiv de mândrie și atracție turistică, este într-un stadiu avansat de degradare. Plecarea din Clădirea Cazino se face cu demnitate și impunitate. O structură din lemn, sau „cazinou”, așa cum era cunoscută la acea vreme, a fost construită în zona în care se află acum între 1880 și 1902 și a servit drept teatru, sală de bal și centru de recreere turistică atât pentru localnici, cât și pentru vizitatori. Construcția unei clădiri cu aceleași capacități ca și navele comerciale europene a început în 1904. Planurile inițiale sunt ale arhitectului Petre Antonescu, care intenționează să proiecteze o clădire al cărei stil arhitectural se inspiră din tradițiile artistice românești. Dar după ce fundațiile sunt puse la loc, planurile orașului sunt modificate, datorită unui arhitect francez (sau Elverian) pe nume Daniel Renard, care a respins principiile stilului tradițional în favoarea unui motiv ornamental întunecat care accentuează și amplifică întunericul general. Construită în stil Art Nouveau în 1908 sub influența cosmopolită a cazinourilor epocii, construcția clădirii a fost finalizată în 1910 și a fost inaugurată în 1911 (finalele renovări au fost finalizate în 1912).

Citiți și despre Când vor putea juca cazinourile din România

Ziarul „Conservatorul” din Constanţa spunea în martie 1910 că închisoarea Mării Negre este o „matahală împopoţonată cu tot felul de zorzoane. În calitate de inginer şef şi consilier tehnic, avea autoritatea de a se opune planurilor şi caietului de sarcini de construcţie, dar avea şi autoritatea de a interveni și de a preveni construirea de structuri monstruoase, așa cum scria în jurnalul său „Drapelul” într-o recenzie publicată un an mai târziu de premierul de atunci Titus Cănănău. „Conservatorul Constanței” scria la 8 august 1910: „Cetățenii”. Constanţa poate fi acum mândră şi ei cu ceva. Noua reședință Cazinului Comunal, despre care credem mai întâi că nu va mai fi ocupată niciodată, precum pânză mitologică a Penelopei, se apropie de sfârșit. În ceea ce privește estetica arhitecturală, există mult loc de îmbunătățire. Combinația de stiluri asimetrie și babilonice, din care se trage o impresie nelămurită, creează un monument comunal sub forma unei „cinstea nepriceperei” și „prostului gust” în cadinul nostru comun. Totuși, la 15 august 1910, în prezența principelui Ferdinand, a fost inaugurată o reședință magnifică. Cea mai mare clădire de acest gen din România a inclus jocuri de ruleta, blackjack și baccarat. Vizitați site-ul https://www.cazinoonline.com/ruleta/ pentru a afla despre jocurile de cazino actuale și online, deși istoria Cazinoului din Constanța nu cuprinde o istorie lungă și ilustră a acestui minunat joc. Lucrările costa 1.300.000 de lei, banii din care a fost construită cea mai frumoasă clădire din Constanţa. Părți din clădire încep cu o intrare grandioasă și continuă cu o măreție în creștere pe trei niveluri de scări rulante. Un grup medical și cabinetul administrativ sunt situate la etajul doi, respectiv al treilea. Mergând spre nord, existau încăperi pentru un centru de pază, un laborator, un colț de lectură, un dulap, două coșuri de baschet și o masă de biliard. Scena era la etajul al treilea al clădirii.. Pe o parte și în vârful scenelor alveolei, uneltele și podoabele artiștilor sunt presărate pentru doamne. Conform legendei, simbolul orașului seamănă cu un dric văzut de sus, iar ferestrele sale iau forma unui mormânt. Urmează explicația lui Radu Cornescu: „Dricul sunt elemente Art Nouveau, la fel ca și Cazinoul”, spune arhitectul. I. Paschill, orchestra care avea un contract pe termen lung cu orașul Cazin în 1912, a fost singura care a furnizat servicii lui Cazin la acea vreme. „Sociețiații Marilor Stabilimente” și proprietarul Cazinoului, Edgar de Marcay, au cerut în 1912 să fie construit un pavilion-restaurant pe malul apei orașului. Astfel, a început construcția acolo unde funcționează acum Acvarium. Promenada în cauză a fost cunoscută inițial drept Bulevardul Principatului Nicolae și a fost redenumită în 1914 Bulevardul Sfânt Nicolae al II-lea pentru a coincide cu vizita sa la Constanța. Cunoscut inițial drept Bulevardul General Alexandru Averescu după Primul Război Mondial, numele străzii a fost schimbat în Bulevardul 16 Februarie în 1948, când comuniștii au preluat puterea. Promenada este acum o afacere pietonală.

Urgențele Spitalului

Cazinoul Cazinoul a fost folosit de Crucea Roșie pe 20 august 1916, când au început bombardamentele asupra Constanței, dar a fost lovit și de schije și acolo au fost ucise 10 persoane. Cazinoul devine operațional la 19 noiembrie 1917. Daniel Renard, arhitect, a fost angajat în 1934 pentru a ajuta la reparații. În 1941, Cazinoului a devenit o țintă pentru trupele germane care au fost cantonate în frumosul edificiu al malului mării. Cazinoul fusese avariat de alte bombardamente, dar a fost reconstruit în 1951 cu ajutorul politicienilor. În 1948, Cazinoul a devenit Casa de Cultură a Sindicatelor, iar între 1960 și 1989 a apărut ONT Litoral. Între anii 1986 și 1988, Cazinoul a suferit cea mai recentă restaurare substanțială. Sincer să fiu, perspectiva se schimbă atunci când adopti punctul de vedere al ghiulelor. Buzele lui Cazinoul sunt acoperite de buze feroce, iar el arată ca un cerşetor cocoţat pe treptele unei vânzări. Ultima renovare a monumentului a avut loc în 1986, cu mult înainte de începerea revoluției, și a durat peste un an. Cazinoul din Constanţa este unul dintre cele 12 monumente de patrimoniu selectate pentru programul „Cele mai periclitate 7 situri în 2018” de către o comisie de experţi din diverse domenii. În luna octombrie a anului primar de anul trecut s-a anunțat că se vor face câteva mici reparații – chestuni urgente – și că anul acesta va avea loc un concurs deschis pentru reabilitarea clădirilor emblematice ale orașului.